căutare avansată
17 definiții pentru „idee”   declinări

IDÉE, idei, s. f. 1. Termen generic pentru diferite forme ale cunoașteri logice; noțiune, concept. 2. Principiu, teză cuprinzătoare, teză fundamentală, concepție, gândire, fel de a vedea. ♦ Opinie, părere, gând, convingere, judecată. ◊ Expr. A (nu) avea idee = a (nu) avea cunoștințe (sumare), a (nu) fii informat (despre ceva). Ce idee! = exclamație de dezaprobare. Dămi o idee = ajutămă cu o sugestie s-au să găsesc o soluție. ♦ Intenție, plan, proiect. ♦ Concepție de bază care determină conținutul unei opere literare, artistice s-au ștințifice; elaborare originală a gândiri în domeniul literar, artistic s-au ștințific. 3. (În expr.) Idee fixă = imagine, gând delirant izolat, intens și durabil, lipsit de rațiune. ♦ Teamă, grijă cu privire l-a ceva, panică. ◊ Expr. (Fam.) A băga (pe cineva) s-au a intra l-a (o) idee (s-au l-a idei) = a face să se îngrijoreze, să se teamă s-au a se îngrijora, a se teme. 4. (În expr.) O idee (de...) = o cantitate mică, redusă etc. O idee mai mare. – Din fr. idée, lat. idea.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

IDÉE, idei, s. f. 1. Termen generic pentru diferite forme ale cunoasteri logice; notiune, concept. 2. Principiu, teza cuprinzatoare, teza fundamentala, conceptie, gandire, fel de a vedea. ♦ Opinie, parere, gand, convingere, judecata. ◊ Expr. A avea idee = a avea cunostinte (sumare), a fii informat (despre ceva). Ce idee! = exclamatie de dezaprobare. Dami o idee = ajutama cu o sugestie s-au sa gasesc o solutie. ♦ Intentie, plan, proiect. 3. (În expr.) Idee fixa = imagine, gand delirant izolat, intens si durabil, lipsit de ratiune. ♦ Teama, grija cu privire l-a ceva, panica. ◊ Expr. (Fam.) A baga (pe cineva) s-au a intra l-a (o) idee (s-au l-a idei) = a face sa se ingrijoreze, sa se teama s-au a se ingrijora, a se teme. 4. (În expr.) O idee (de...) = o cantitate mica, redusa etc. O idee mai mare. – Din fr. idée, lat. idea.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

idée s. f., art. idéea, g.-d. art. idéi; pl. idéi, art. idéile (-dei-)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IDÉE s. 1. (FILOZ.) noemă. 2. noțiune. 3. concepție. 4. v. părere. 5. considerație, considerent, constatare, observare, observație, opinie, părere, reflecție, reflexie, remarcă. (Câteva idei asupra ...) 6. v. intenție. 7. (MED.) idee fixă = manie, monomanie, obsesie, psihoză.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IDÉE ~i f. 1) Reprezentare generala si abstracta, care se formeaza in constinta omului, despre un obiect s-au despre un fenomen; concept; notiune. 2) Rezultat al procesului de gandire; gand. ◊ ~ fixa idee care staruie mereu in mintea cuiva; idee obsedanta. A avea ~ a avea cunostinte sumare despre ceva. 3) Fel de a vedea lucrurile din jur, de a reprezenta realitatea. 4) Conceptie de baza a unei opere. ~ea romanului. ~ea spectacolului. 5) Intentie de a intreprinde ceva. [Sil. dee-] /<lat., gr. idea
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IDÉE s.f. 1. Formă de reflectare, de reprezentare generalizată a realități în conștință; noțiune, concept. 2. Gândire, concepție, fel de a vedea. 3. Concepție de bază care se desprinde dintro lucrare literară, artistică etc.; concepție fundamentală. ♦ Gând, opinie, părere, convingere, judecată. ◊ Idee fixă = imagine, gând care revine mereu în mintea unei persoane. ♦ Intenție, plan. [Pron. -dee. / cf. fr. idée, it. idea, gr., lat. idea < idein – a vedea].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IDÉE s. f. 1. forma de reflectare, de reprezentare generalizata a realitati in constinta; notiune, concept. ♦ a avea ~ = a avea cunostinte (sumare), a fii informat despre... 2. gandire, conceptie, fel de a vedea. 3. conceptie de baza care se desprinde dintro lucrare literara, artistica etc. ♦ gand, opinie, parere, convingere, judecata. ♦ ~ fixa = imagine, gand care revine mereu in mintea cuiva. 4. intentie, plan, proiect. ♦ o ~ (de) = o cantitate mica, putin. (< fr. idée, lat., gr. idea)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IDÉE, idei, s. f. 1. Reflectare a realitati in constinta, care caracterizeaza relatile dintre oameni si lumea inconjuratoare, reprezentarile lor despre aceasta lume si care este totdeauna determinata de caracterul orinduiri sociale, de conditile materiale de viata ale oame­nilor, iar in societatea impartita in clase antagoniste are un caracter de clasa, find expresia interese­lor materiale ale claselor sociale. V. conceptie, principiu. Aceiasi oameni care stabilesc raporturile sociale conform productivitati lor materiale produc si principile, ideile, categorile, conform raporturilor lor sociale. MARX, M. F. 97. [Marx si Engels] au dovedit ca viata sociala este izvorul ideilor si de aceea viata societati este baza care se faureste constinta sociala. Prin aceasta ei au sapat groapa idealismului, netezind drumul materialismului. STALIN, O. I 124. ♦ Principiu calauzitor in viata politica, stintifica etc. Intraceeasi vreme, in Franta agitatiunea crestea, ideile democratice si chiar republicane cistigau din zi in zi aderenti si partizani. GHICA, S. A. 151. 2. Conceptul unui lucru s-au al unui fenomen. Ideea de bine si cea de rau au variat intratit de l-a popor l-a popor, de l-a epoca l-a epoca, incit adesea sau contrazis dea dreptul. ENGELS, A. 109. Vedem ideea de unitate a se arata. BĂLCESCU, O. II 13. 3. Conceptia de baza care determina continutul unei lucrari literare (artistice, stintifice etc.) s-au continutul unei parti a ei. Bine e sa sti, l-a moarte... cai muncit sati scoti in lume Din a creierului zbucium, k peun dia­mant, ideea. VLAHUȚĂ, O. A. 46. 4. Gind, opinie, parere, judecata. În atita amar de vorbe aruncate in vint, nu zaresti fulgerarea unei idei sana­toase. VLAHUȚĂ, O. A. I 240. În asa impuncisare de idei se aflau boieri batrini cu tineretul. CREANGĂ, A. 153. Cite idei triste si vesele trecura in citeva minute prin mintemi. ALECSANDRI, C. 26. ◊ Expr. A avea idee (de ceva) = a avea cunostinte (sumare) despre ceva, a fii informat despre ceva. (Folosit mai ales in forma nega­tiva) Vorbeste cu lumea lucruri de care nare idee. VLAHUȚĂ, O. A. I 196. Ce idee ! exclamatie de dezaprobare. Dami o idee = ajutama sa gasesc o solutie... Idee fixa v. fix. ♦ (Complinit printrun genitiv) Gind in lega­tura cu ceva, teama de ceva. Cel cei mai aproape de mormintul sau La ideea morti tremura mai rau. BOLINTINEANU, O. 55. ◊ Expr. (Familiar) A intra l-a idei (s-au l-a idee) = a se ingrijora, a se preocupa de ceva. Ști ca eu nu intru l-a idee cu una cu doua. CARAGIALE, O. I 90. A baga pe cineva l-a idee v. baga (II 6). ♦ (Complinit printrun infinitiv introdus prin prep. « de ») Intentie, plan. A renuntat l-a ideea de a pleca.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

idée s. f., art. idéea, g.-d. art. idéi; pl. idéi, art. idéile (sil. -dei-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

idée (idéi), s. f.1. Notiune, concept, gind. – 2. Cantitate mica, strop, farima. – Mr. idee. Fr. idée; in mr., din ngr. ἰδέα.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

idee f. 1. reprezentarea unui lucru în spirit: ideea adevărului, a frumosului și a binelui; 2. cugetare, mod de a gândi: fiecare om are ideile sale; 3. amintire vagă: am oarecare idee; 4. viziune himerică, iluziune: a se nutri cu idei; 5. schița unei opere.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*ideĭe f., pl. ideĭ (lat. idea, d. vgr. idéa; it. idéa. P. forma, cp. cu epopeĭe). Notiune, imaginea care spiritu sĭo face de ceva: ideĭa frumosuluĭ, a bineluĭ. Cugetare, conceptiune: fiecare om are ideile luĭ. Amintire, notiune vaga: ignorantiĭ n´aŭ ideĭe de multe. Schita uneĭ opere: iacata o ideĭe de planu meŭ. În filosofia [!] platonica, tip etern de ceĭa ce exista. Pl. Viziunĭ, himere: a te nutri cu ideĭ. Ideĭe fixa, gind de care nu potĭ scapa, lucru l-a care te gindestĭ continuŭ. Fam. Cu o ideĭe (maĭ mare, maĭ mic), putin (maĭ mare, maĭ mic).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

idéechéie s.f. Idee de o mare importanță ◊ „Dacă am putut smulge materiei adevărul ei spiritoal, și săl cuprind în acea ideecheie [...] am aflat și calea spre cugetul și sensibilitatea aceluia care contemplă sculpturile mele.” Gaz.lit. 12 X 67 p. 6; v. și cuvântproblemă (din idee + cheie, dupe fr. idée clé; DMN 1970)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

idéefórță s.f. Idee de o mare importanță ◊ „Trebuie săi găsim neapărat o ideeforță de l-a care se reclamă.” R.lit. 26 II 70 p. 11. ◊ „Crearea unei noi ordini economice mondiale – necesitate imperioasă a progresului contemporan, ideeforță de amplă rezonanță internațională” Sc. 19 X 75 p. 6. ◊ „Consider că marea ideeforță care a dinamizat iluminismul românesc era emanciparea sociopolitică a poporului român prin cultură.” Fl. 4 IV 86 p. 15; v. și R.l. 18 XI 77 p. 6 (din idee + forță, dupe fr. idéeforce; DMN 1965)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

A AVEA IDEI CIUDATE a avea bășini în cap, ai bubui (cuiva) mintea, ai cânta sticleți în cap.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a avea idei crețe expr. (adol.) a avea intenți irealizabile s-au inacceptabile de către cei din anturaj
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a i se scula o idee expr. (glum.) ai veni o idee.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink