IDEÁT, -Ă, ideați, -te, adj. (Rar) Imaginat. [Pr.: -de-at] – V. idea.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ideát adj. m. (sil. -de-a-), pl. ideáți; f. sg. ideátă, pl. ideáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IDEÁ, ideez, vb. I. Tranz. (Livr.) A imagina, a concepe scheme, planuri etc. care urmează să fie aplicate. [Pr.: -de-a] – Din it. ideare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A IDEÁ ~éz tranz. (scheme, planuri etc.) A concepe cu mintea; a imagina; a prefigura. /<it. ideare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IDEÁ vb. I. tr. (Liv.) A concepe cu mintea ceva ce poate fi pus în aplicare. ♦ A-și propune, a stabili, a proiecta. ♦ A-și imagina, a-și prefigura în minte. [Pron. -de-a-, p.i. 1 -eez, 3,6 -eează. / < it. ideare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IDEÁ vb. tr. a concepe cu mintea ceva ce poate fi pus în aplicare. ◊ a-și propune, a stabili, a proiecta. ◊ a-și imagina. (< fr. idéer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ideá vb., ind. prez. 1 sg. ideéz, 3 sg. și pl. ideeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink