18 definiții pentru icosar
din care- explicative (10)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ICOSAR, icosari, s. m. (Înv.) 1. Irmilic. 2. Cercei sau salbă confecționată din icosari (1). [Var.: icusar s. m.] – Din ngr. ikosári.
ICOSAR, icosari, s. m. (Înv.) 1. Irmilic. 2. Cercei sau salbă confecționată din icosari (1). [Var.: icusar s. m.] – Din ngr. ikosári.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
icosar sm [At: ALECSANDRI, T. 118 / V: (reg) ~oșar, icus~, icușar / Pl: ~i / E: ngr εικοσάρι] (Înv) 1-2 Monedă veche turcească (de argint sau) de aur. 3 Salbă din icosari (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ICOSAR, icosari, s. m. (Învechit) Monedă turcească de argint sau (mai rar) de aur care a circulat pe vremuri și în țările romînești. În vîrtejul jocului, salbele de galbeni împărătești și icosari turcești zornăiau la gîtul celor avute. DELAVRANCEA, S. 55. Cu toată sărăcia mea, aș da un icosar acelui care mi-ar spune încotro rătăcește acum biata Săftică. ALECSANDRI, T. I 370. [Murgul] pe bani că l-am vîndut, Numa-n sfanți și-n icosari. TEODORESCU, P. P. 306. – Variantă: icusar (CREANGĂ, A. 103) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
icosar m. veche monedă turcească de argint în valoare de 20 lei vechi. [Gr. mod. (din EÍKOSI, douăzeci)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
icosár și icusár m. (ngr. ikosári, d. ikosi, doŭă-zecĭ). Vechĭ. Irmilic, o veche monetă turcească de argint în valoare de 20 de leĭ vechĭ în Turcia, ĭar în țările româneștĭ de 17 și chear de 12 leĭ și jum. (Ĭorga, Negoț. 224, și Șăin. Infl. Or. § 92). La 1877 valora 5 sfanțĭ, adică 4 francĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ICUSAR s. m. v. icosar.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ICUSAR s. m. v. icosar.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ICUSAR s. m. v. icosar.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
icoșar sm vz icosar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
icusar sm vz icosar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
icușar sm vz icosar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
icusár, V. icosar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!icosar/icusar s. m., pl. icosari/icusari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
icosar s. m., pl. icosari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
icosar.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
!icusar s. m., pl. icusari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
icusar v. icosar
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ICOSAR s. irmilic. (~ul era o monedă turcească.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ICOSAR s. irmilic. (~ era o monedă turcească.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
icosar (icosari), s. m. – Monedă turcească de 20 piaștri. – Var. icusar. Mr. icusar. Ngr. εἰϰοσάρι „de douzeci”, calc după tc. irmilik, V. irmilic (Tiktin; DAR; Gáldi 197).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
icosar, icosarisubstantiv masculin
- 1. Monedă turcească de argint sau (mai rar) de aur care a circulat pe vremuri și în țările românești. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: irmilic
- În vîrtejul jocului, salbele de galbeni împărătești și icosari turcești zornăiau la gîtul celor avute. DELAVRANCEA, S. 55. DLRLC
- Cu toată sărăcia mea, aș da un icosar acelui care mi-ar spune încotro rătăcește acum biata Săftică. ALECSANDRI, T. I 370. DLRLC
- [Murgul] pe bani că l-am vîndut, Numa-n sfanți și-n icosari. TEODORESCU, P. P. 306. DLRLC
-
-
etimologie:
- ikosári DEX '09 DEX '98