18 definiții pentru icosar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ICOSAR, icosari, s. m. (Înv.) 1. Irmilic. 2. Cercei sau salbă confecționată din icosari (1). [Var.: icusar s. m.] – Din ngr. ikosári.

ICOSAR, icosari, s. m. (Înv.) 1. Irmilic. 2. Cercei sau salbă confecționată din icosari (1). [Var.: icusar s. m.] – Din ngr. ikosári.

icosar sm [At: ALECSANDRI, T. 118 / V: (reg) ~oșar, icus~, icușar / Pl: ~i / E: ngr εικοσάρι] (Înv) 1-2 Monedă veche turcească (de argint sau) de aur. 3 Salbă din icosari (2).

ICOSAR, icosari, s. m. (Învechit) Monedă turcească de argint sau (mai rar) de aur care a circulat pe vremuri și în țările romînești. În vîrtejul jocului, salbele de galbeni împărătești și icosari turcești zornăiau la gîtul celor avute. DELAVRANCEA, S. 55. Cu toată sărăcia mea, aș da un icosar acelui care mi-ar spune încotro rătăcește acum biata Săftică. ALECSANDRI, T. I 370. [Murgul] pe bani că l-am vîndut, Numa-n sfanți și-n icosari. TEODORESCU, P. P. 306. – Variantă: icusar (CREANGĂ, A. 103) s. m.

icosar m. veche monedă turcească de argint în valoare de 20 lei vechi. [Gr. mod. (din EÍKOSI, douăzeci)].

icosár și icusár m. (ngr. ikosári, d. ikosi, doŭă-zecĭ). Vechĭ. Irmilic, o veche monetă turcească de argint în valoare de 20 de leĭ vechĭ în Turcia, ĭar în țările româneștĭ de 17 și chear de 12 leĭ și jum. (Ĭorga, Negoț. 224, și Șăin. Infl. Or. § 92). La 1877 valora 5 sfanțĭ, adică 4 francĭ.

ICUSAR s. m. v. icosar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!icosar/icusar s. m., pl. icosari/icusari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ICOSAR s. irmilic. (~ul era o monedă turcească.)

ICOSAR s. irmilic. (~ era o monedă turcească.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

icosar (icosari), s. m. – Monedă turcească de 20 piaștri. – Var. icusar. Mr. icusar. Ngr. εἰϰοσάρι „de douzeci”, calc după tc. irmilik, V. irmilic (Tiktin; DAR; Gáldi 197).

Intrare: icosar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • icosar
  • icosarul
  • icosaru‑
plural
  • icosari
  • icosarii
genitiv-dativ singular
  • icosar
  • icosarului
plural
  • icosari
  • icosarilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • icusar
  • icusarul
  • icusaru‑
plural
  • icusari
  • icusarii
genitiv-dativ singular
  • icusar
  • icusarului
plural
  • icusari
  • icusarilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • icoșar
  • icoșarul
plural
  • icoșari
  • icoșarii
genitiv-dativ singular
  • icoșar
  • icoșarului
plural
  • icoșari
  • icoșarilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • icușar
  • icușarul
plural
  • icușari
  • icușarii
genitiv-dativ singular
  • icușar
  • icușarului
plural
  • icușari
  • icușarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

icosar, icosarisubstantiv masculin

învechit
  • 1. Monedă turcească de argint sau (mai rar) de aur care a circulat pe vremuri și în țările românești. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: irmilic
    • format_quote În vîrtejul jocului, salbele de galbeni împărătești și icosari turcești zornăiau la gîtul celor avute. DELAVRANCEA, S. 55. DLRLC
    • format_quote Cu toată sărăcia mea, aș da un icosar acelui care mi-ar spune încotro rătăcește acum biata Săftică. ALECSANDRI, T. I 370. DLRLC
    • format_quote [Murgul] pe bani că l-am vîndut, Numa-n sfanți și-n icosari. TEODORESCU, P. P. 306. DLRLC
  • 2. Cercei sau salbă confecționată din icosari (1.). DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.