ICONOSTÁS, iconostase, s. n. 1. Catapeteasmă. 2. Pupitru în biserică, pe care se pune o icoană. – Din sl. ikonostasŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ICONOSTÁS ~e n. (în biserica ortodoxă) 1) Perete împodobit cu icoane ce desparte altarul de restul bisericii; catapeteasmă. 2) Măsuță pe care este așezată o icoană. [Sil. -no-stas] /<sl. ikonostasu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ICONOSTÁS s. (BIS.) 1. catapeteasmă, tâmplă, (pop.) perete, (înv. și reg.) prăznicar, (Transilv.) fruntar. (~ în bisericile ortodoxe.) 2. (înv.) proschinitar. (~ este un fel de pupitru pe care se pune o icoană, în biserică.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

iconostás s. n. (sil. mf. -stas), pl. iconostáse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

iconostás n. (ngr. ikonostási; vsl. rus. ikonostás. V. para-stas). Vechĭ. Catapeteazmă. Azĭ. Pupitru pe care, în bisericile ortodoxe, e pusă icoana lîngă care preutu [!] miruĭește lumea. V. proschinitar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

iconostás, iconostase s. n. 1. Pupitru fix în dreapta naosului, pe care se pune de obicei icoana cu hramul bisericii. ♦ Pupitru portativ cu patru picioare, care se poate închide și deschide, folosit la citirea pericopelor biblice la diferite slujbe religioase; tetrapod, analog. 2. (Înv.) Catapeteasmă, tâmplă. – Din sl. ikonostasŭ.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink