iconodúlă s. f., g.-d. art. iconodúlei; pl. iconodúle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ICONODÚL, -Ă, iconoduli, -e, s. m. și f. Adept al cultului icoanelor. – Din fr. iconodule.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laurap | Semnalează o greșeală | Permalink

ICONODÚL ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Adept al cultului icoanelor. 2) fig. Persoană care apară valorile normelor consacrate prin tradiție. /<fr. iconodule
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ICONODÚL, -Ă s.m. și f. (Liv.) Adept al cultului icoanelor. ♦ (Fig.) Cel care acceptă integral, fără spirit critic, autoritatea unei valori consacrate. [< fr. iconodule, cf. gr. eikon – imagine, dulos – sclav].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ICONODÚL, -Ă s. m. f. 1. adept al cultului icoanelor. 2. (fig.) cel care acceptă integral, fără spirit critic, autoritatea unei valori consacrate. (< fr. iconodule)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

iconodúl s. m., pl. iconodúli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink