ICONOCLASTÍE s. f. Caracter iconoclast; condiție, atitudine de iconoclast. – Din fr. iconoclastie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
laurap
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ICONOCLASTÍE s.f. Caracter iconoclast. [Gen. -iei. / < fr. iconoclastie, it. iconoclastia].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ICONOCLASTÍE s. f. caracter, atitudine de iconoclast. (< fr. iconoclastie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
iconoclastíe s. f., art. iconoclastía, g.-d. art. iconoclastíei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
iconoclastíe s.f. Caracter iconoclast ◊ „Romanul [s-a impus] prin umor, iconoclastie și libertatea tonului.” R.lit. 1824 III 93 p. 22 (din fr. iconoclastie, it. iconoclastia; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink