ICONÁR, iconari, s. m. 1. Persoană care se ocupă cu pictarea icoanelor. 2. (Rar) Persoană care vinde icoane. – Icoană + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ICONÁR ~i m. 1) Persoană care pictează icoane. 2) Vânzător de icoane. /icoană + suf. ~ar
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
iconár s. m., pl. iconári
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
iconár m. (d. icoană). Făcător saŭ vînzător de icoane: mulțĭ agențĭ panslaviștĭ cutreĭeraŭ satele Moldoveĭ prefăcuțĭ în iconarĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
iconar, iconari s. m. (intl.) falsificator de acte.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink