7 definiții pentru «icni»   conjugări

ICNÍ, icnesc, vb. IV. Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din bg. iknah.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A ICNÍ ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A scoate un sunet scurt și adânc, provocat de un efort fizic puternic sau de o durere neașteptată; a produce icnete. 2) A scoate involuntar un sunet scurt, nearticulat, cauzat de contracția bruscă a diafragmei; a produce sughițuri; a sughița. /<bulg. iknah
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ICNÍ vb. (reg.) a hâcâi. (~ când vomită.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

icní, icnésc, vb. IV (pop.) 1. a se forța să verse; a vărsa. 2. a sughița. 3. a râgâi. 4. a suspina; a geme înăbușit, cu ciudă și necaz; a scoate gemete scurte de durere.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

icní (icnésc, icnít), vb.1. A sughița, a suspina, a geme. – 2. A gîfîi, a respira greu în momentul în care se face un efort. – 3. A face un efort. – 4. A se sforța să vomite. – Var. igni, hicni, hucni. Probabil creație expresivă, pe baza lui (h)ic, care exprimă ideea de gîfîială sau de sughiț, cu suf. de asemenea expresiv, -ni (Tiktin). Coincide cu bg. ikam, aorist iknah (după DAR și Candrea, bg. este sursă a cuvîntului rom.), rus. iknutĭ „a sughița”, cf. sl. lakati (Cihac, II, 151). Scriban presupune un sl. *iknǫti, izvor al rom. și al bg. Pare a fi cuvînt identic cu hegni, vb. (a se da înapoi). – Der. icneală, s. f. (sughiț).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

icní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. icnésc, imperf. 3 sg. icneá; conj. prez. 3 sg. și pl. icneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

icnésc v. intr. (imit. d. vsl. *iknonti, bg. ikam, iknŭ, rus. ikatĭ, iknútĭ, a sughița. V. hinc). Est. Sughiț orĭ înghit în sec din cauza uneĭ loviturĭ saŭ de cĭudă: ĭ-a tras un pumn de a icnit. Vest (ignesc, ca răgnesc). Mă opintesc ca să vărs. – În Munt. vest oticnesc (vsl. *otiknonti).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink