ICHIU (pl. -iuri) sn. 🎲 Arșic sfredelit, în găurile căruia s’a turnat plumb, și cu care se aruncă din depărtare în celealte arșice, Mold. „țap”: dacă intra odată cu ichiul în armean..., nu mai lăsa oscior pentru ceilalți băieți (I.-GH.) [tc. jek „una” sau iki „doi”].

ichiu n. 1. arșic plumbuit de lovit în celelalte: un ichiu bun n’are preț ISP.; 2. fig. coardă simțitoare: mă lovia la ichiu; 3. fig. clenciu, greutate: treaba ar fi mers, dacă nu era un ichiu. [Turc, YEK, lovitură în jocul de arșici].

ȚAP sm. 1 🐒 Bărbătușul caprei, al cărui corp răspîndește un miros foarte neplăcut (🖼 5112): au doară mănînc carne de tauri și au doară sînge de ~ beau? (DOS.); F a ședea ca un ~ logodit, a fi dus pe gînduri: ba nu, zău, ce ai tu, Graure, de stai așa, ca un ~ logodit? (VLAH.); ℗: belește ~ul, se zice de un om beat, cînd varsă ¶ 2 Termen de ocară aplicat Grecului: ho! ~ule, că mai sînt și eu pe-aici (ALECS.) ¶ 3 Mold. 🎲 = ICHIU ¶ 4 🍸 Termen de berărie: pahar de bere de vre-un sfert de litru (🖼 5113) ¶ 5 Par: un pat alcătuit din patru ~i bătuți în pămînt ¶ 6 🌿 BARBA-ȚAPULUI = BARBA-POPII ¶ 7 💫 ȚAPUL, constelațiunea zodiacului între Săgetător și Vărsător, în care intră soarele în solstițiul de iarnă (🖼 5114) [cuvînt înrudit cu alb. skjap, cap și care a fost împrumutat de la Români de popoarele cu care ciobanii au venit în atingere în migrațiunile lor].

ICHI, ichiuri, s. n. (Învechit) Arșicul mai mare, de obicei plumbuit, ca să fie mai greu pentru a putea lovi cu el celelalte arșice. Are cinci ichiuri plumbuite: trei din dreapta și două din stînga. DELAVRANCEA, H. T. 112. Dacă intra o dată cu ichiul în armean (= spațiul circular de joc)... nu mai lăsa oscior pentru ceilalți băieți. GHICA, S. 300.

ICHI ~uri n. (la jocul de arșice) Arșic mai mare cu care se lovesc celelalte arșice. /<turc. yek

ichĭ n., pl. urĭ (var. din ic). Munt. Arșic maĭ mare (numit și țap) umplut cu plumb cu care se izbesc și se scot din cerc celelalte arșice (ca bucoĭu la bile). V. gĭol.

ichiu, -ichiuri pl.

ichi s. n., pl. ichiuri

ichi s. n., art. ichiul (-chiul); pl. ichiuri

ichi s. n., art. ichiul (sil. -chiul); pl. ichiuri

ichi (ichiuri), s. n. – Arșic plumbuit la jocul de arșice. Tc. yek (Șeineanu, II, 223).

ICHI s. (Mold.) țap. (~ folosit la jocul de arșice.)

ICHI s. (Mold.) țap. (~ folosit la jocul de arșice.)

ichiu, ichiuri, s.n. (pop.) 1. (la jocul de arșice) arșic mai mare (plumbuit) cu care se lovesc celelalte arșice în timpul jocului; soalbă, țap. 2. (fig.) coardă. 3. (fig.) clenci, greutate.