-iatru [At: DN³ / P: i-a-tru / E: fr -iatre] Element secund de compunere savantă cu sensul: 1 Medic. 2 Îngrijitor.

-IATRU Element secund de compunere savantă cu semnificația „medic”, „îngrijitor”. [Pron. -ia-tru. / < fr. -iatre, cf. gr. iatros – medic < iasthai – a vindeca].

-IATRU elem. iatr(o)-.

iatro- [At: DN³ / P: ia~ / E: fr iatro-] Element prim de compunere savantă cu sensul: 1 Medic. 2 Tratament.

IATRO- Element prim de compunere savantă cu sensul de „medic”, „tratament”. [Pron. ia-. / < fr. iatro-, cf. gr. iatros – medic].

-IATRIE elem. iatr(o)-.

IATR(O)-, -IATRIE, -IATRU elem. „medic”, „tratament”. (< fr. iatr/o/-, -iatrie, -iatre, cf. gr. iatros)

-IATRU „medic, doctor”. ◊ gr. iatros „medic” > fr. -iatre > rom. -iatru.

IATRO- „medic, tratament, medical”. ◊ gr. iatros „medic” > fr. iatro-, germ. id., engl. id. > rom. iatro-. □ ~gen (v. -gen₁), adj., care este provocat de medic; ~genie (v. -genie₁), s. f., producere a unei boli în urma administrării îndelungate sau excesive de medicamente; ~lepsie (v. -lepsie), s. f., absorbție a produselor medicamentoase prin piele; ~leptic (v. -leptic), adj., (despre tratament) care se bazează pe utilizarea fricțiunilor, oncțiunilor etc.; ~sofie (v. -sofie), s. f., concepție medicală, teorie a medicinii.