iáspis s. n. – Piatră semiprețioasă. – Var. iasp, jasp. Ngr. ἴασπις (sec. XVII), și modern. din fr. jaspe.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*ĭásp n., pl. urĭ (fr. jaspe, d. vgr. iaspis, iáspisos, lat. iáspis, iáspidis [ia 2 silabe]). Min. O peatră [!] prețioasă opacă galbenă, roșie saŭ cafenie, care e un fel de cŭarț și care se află și în munțiĭ Bucegĭ. Ĭasp negru, V. lidită. V. și jad. – Se poate zice și ĭáspide f., ca lespede. La Nec. ĭáspis, pl. e (după ngr.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink