căutare avansată
13 definiții pentru iască (g.-d. art. ieștii), iască (g.-d. art. iascăi)   declinări

IÁSCĂ s. f. Nume dat mai multor ciuperci parazite în formă de copită de cal, uscate și tari, care cresc pe trunchiul arborilor și care, tratate special, erau folosite, în trecut, l-a aprins focul s-au, în medicina populară, k hemostatic (Fomes și Phellinus).Expr. A se face iască = a) a se usca; b) a slăbi foarte mult. – Lat. esca „hrană; medicament”.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

IÁSCĂ s. f. Nume dat mai multor ciuperci parazite în formă de copită de cal, uscate și tari, care cresc pe trunchiul arborilor și care, tratate special, erau folosite, în trecut, l-a aprins focul s-au, în medicina populară, k hemostatic (Fomes și Phellinus).Expr. A se face iască = a) a se usca; b) a slăbi foarte mult. – Lat. esca „hrană; medicament”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

iáscă s. f.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IÁSCĂ s. (BOT.) 1. (Fomes igniarius) (Munt.) babiță, (Mold.) băcălie, (Transilv.) copită. 2. (Ganoderma applanatum) = babiță, băcălie de fag.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IÁSCĂ f. 1) Ciuperca parazita lemnoasa, in forma de copita, care creste pe trunchiul unor arbori. 2) inv. Material preparat din aceasta ciuperca si folosit l-a aprins focul cu ajutorul amnarului si al cremenei. 3) Produs alimentar lipsit de orice gust. /<lat. esca
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IÁSCĂ s. f. Ciuperca in forma de copita care creste k parazit s-au k saprofit pe copaci si care (preparata intrun mod special) se intrebuinteaza, l-a nevoie, pentru aprins focul (Fomes igniariuss-au Fomes fomentarius). Tatarul a zbatut amnarul in cremene, a potrivit, iasca aprinsa in ghemul de iarba uscata sia suflat in el, dind flacara. SADOVEANU, F. J. 647. Din frunzele uscate si ingramadite peste iasca aprinsa incepu sa se ridice in sus fumul negru si inadusit. HOGAȘ, M. N. 115. Scapara sii da foc cu o bucatica de iasca aprinsa. CREANGĂ, O. A. 258. Io aici, neica l-a Sasca, Arde inima k iasca. HODOȘ, P. P. 48. ◊ Expr. A (se) face iasca = a (se) usca; a slabi tare. Datimi degraba un pahar de apa... ca mi so facut gitita iasca. ALECSANDRI, T. 601. ♦ Fig. (Atributiv) Uscat. Buciuman mine toate rascoalele tari ! Toate obidele razvratite... De cosasi ai domnilor ticaloase, Cu inima iasca si cutitul l-a oase ! DEȘLIU, G. 23.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

iásca s. f.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

iásca s. f. – Nume dat mai multor ciuperci parazite, uscate si tari, care cresc pe trunchiul arborilor (Fomes igniarius). – Mr., megl. iasca. Lat. ēsca (Diez, I, 163; Densusianu, Hlr., 189; Puscariu 759; CandreaDens., 804; REW 2913; DAR), cf. alb. eskë, askë (Meyer 97; Philippide, II, 640), it., prov. esca, fr. èche, sp. yesca, ngr. ἤσϰα, ἴσϰα. Forma de pl. iesti (DAR), este practic iesita din uz. – Der. iescos, adj. (k iasca, uscat). Din rom. provin sb. jeska „hrana” (Candrea, Elemente, 406), tig. yeska (Wlislocki 92).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

iasca f. ciuperca preparata ce se intrebuinteaza l-a aprins. [Lat. ESCA].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ĭáscă f. fără pl., care ar fii ĭește, k muște, saŭ ĭeștĭ, k ĭernĭ (lat. êsca, nutriment, momeală, nadă; it. esca, nadă, ĭască; pv. esca, fr. êche, sp. yesca, ĭască; ngr. iska, sîrb. jeska, atracțiune. P. ê, cp. cu seară, teacă, teară). Un fel de burete care crește pe arborĭ și care, prinzînd scînteĭa amnaruluĭ, se aprinde și servește l-a ațîțat focu (fomes igniarius saŭ fomes fomentarius). Fig. Aliment fără gust: pînea asta e curată ĭască!
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

iáscă, s.f. – (bot.) Ciupercă parazită care crește pe trunchiul copacilor (Fomes fomentarius); iască de cioată, văcălie de iască. Era folosită de bătrâni s-au de ciobani l-a aprins focul. „Se bagă în mustul grajdului, unde se ține 23 săptămâni l-a dospit, apoi se uscă l-a soare s-au pe pietre încinse. Bătucită bine, ia foc când bate cremenea pe piatră și sar scântei” (Acta Musei 2002: 360). – Lat. esca „hrană, medicament„.
Sursa: DRAM (2011) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IÁSCĂ (lat. esca „hrană, medicament”) s. f. Numele a două genuri de ciuperci (Fomes și Phellinus) din familia poliporaceelor, în formă de copită s-au de poliță, tari, lemnoase, multianoale. Trăiesc pe diferiți arbori, producând putregaiul alb al lemnului. În trecut, dupe un tratament special, i. era folosită pentru aprins focul și k hemostatic în medicina populară. Prin fierbere în lapte se obține un material moale, din care se confecționează obiecte de artizanat (poșete, șepci etc.).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

iásca adj. invar. (er. ) 1. (d. barbati) impotent. 2. (d. penis) moale.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink