IÁRĂ adv., conj. v. iar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IÁRĂ¹ adv. v. iar¹.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

IÁRĂ² conj. v. iar².
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

iară s.f. (reg.) grâu de primăvară.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ĭar și (vechĭ) ĭáră și (maĭ vechĭ) áră (în Ban. ar), ére și erĭ conj. (sîrb. ĭa, ar și are, ĭar. V. și dar 2). Dar, și, însă: tu lucrezĭ, ĭar el doarme. Iar bine că n´a căzut, dar bine că n´a căzut! Adv. (ĭar, ĭară și ĭarășĭ). Din noŭ: ĭar mă duc, mă duc ĭar. Tot, asemenea: moșneagu avea o fată, și baba ĭar o fată.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

IARA, com. în jud. Cluj, în depresiunea omonimă, la poalele de E ale Muntelui Mare; 4.875 loc. (1998). Expl. de nisip cuarțos, calcar, dolomit, dacit, min. de fier și de mangan. Centru de ceramică populară. În satul Iara, menționat documentar în 1288 cu numele Zara, se află o biserică din sec. 13 (cu refaceri din sec. 18), azi biserică unitariană; biserici de lemn, cu același hram – Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil -, în satele Măgura Ierii (1783), Surduc (sec. 18) și Ocolișel (1852); biserica de zid Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil (sec. 18), în satul Borzești.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink