IÁRĂ adv., conj. v. iar.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IÁRĂ1 adv. v. iar1.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
cornel
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IÁRĂ2 conj. v. iar2.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
cornel
| Semnalează o greșeală
| Permalink
iară s.f. (reg.) grâu de primăvară.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ĭar și (vechĭ) ĭáră și (maĭ vechĭ) áră (în Ban. ar), ére și erĭ conj. (sîrb. ĭa, ar și are, ĭar. V. și dar 2). Dar, și, însă: tu lucrezĭ, ĭar el doarme. Iar bine că n´a căzut, dar bine că n´a căzut! Adv. (ĭar, ĭară și ĭarășĭ). Din noŭ: ĭar mă duc, mă duc ĭar. Tot, asemenea: moșneagu avea o fată, și baba ĭar o fată.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink