iangîn (iangấnuri), s. n. – Incendiu. Tc. yangin (Șeineanu, III, 66; Lokotsch 942). Sec. XVIII, înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ĭangî́n n., pl. urĭ (turc. ĭanghyn. Sec. 18. Incendiŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink