8 definiții pentru «iamb»   declinări

IAMB, iambi, s. m. Picior de vers compus din două silabe, dintre care, în prozodia antică, prima este scurtă și a doua lungă, iar în prozodia modernă, prima este neaccentuată, iar cea de-a doua accentuată. – Din fr. iambe, lat. iambus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IAMB ~i m. 1) (în versificația antică) Unitate ritmică formată din două silabe, dintre care prima era scurtă și a doua lungă. 2) (în versificația modernă) Unitate ritmică formată din două silabe cu accentul pe a doua. [Monosilabic] /<fr. iambe, lat. iambus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IAMB s.m. 1. Unitate ritmică a versului compusă dintr-o silabă scurtă și una lungă sau dintr-una neaccentuată și una accentuată. 2. (La greci) Satiră populară de expresie familiară. [Cf. fr. ïambe, lat. iambus, gr. iambos].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IAMB s. m. 1. picior de vers dintr-o silabă scurtă (neaccentuată) și una lungă (accentuată). 2. (la greci) satiră populară de expresie familiară. (< fr. ïambe, lat. iambus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

iámb (iámbi), s. m. – Picior de vers compus din două silabe. – Var. (înv.) iambos. Ngr. ἴαμβος (Gáldi 196). Sec. XVIII. – Der. iambic, adj., din fr. iambique.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

iamb s. m., pl. iambi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ĭamb m. (lat. iámbus [ia 2 silabe], d. vgr. iambos, ĭamb, d. iápto, arunc, lovesc, năvălesc). La vechiĭ Grecĭ și Romanĭ, un picĭor de vers compus dintr´o silabă scurtă și una lungă. Un vers care cuprindea ĭambĭ, întrebuințat maĭ ales în sátiră.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

iamb (‹ gr. ἴαμβος [iambos]), (în prozodia* antică), unul dintre picioarele (1) metrice cele mai utilizate. Se compune dintr-o silabă scurtă și una lungă: U-, fiind astfel invers troheului*.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink