IAC, iaci, s. m. Mamifer rumegător din Tibet, mai mic decât bivolul, cu corpul masiv, acoperit de păr lung de culoare brună și cu o cocoașă pe ceafă (Poephagus grunniens). – Din fr. yack.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IAC iaci m. Mamifer rumegător asemănător cu bivolul, dar de talie mai mică, cu păr lung și cu o cocoașă pe ceafă. [Monosilabic] /<fr. yack
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IAC s.m. Mamifer rumegător din Tibet mai mic decât bivolul, cu corpul acoperit de păr lung, domesticit și folosit ca animal de povară. [Scris și yak. / < fr. yack < cuv. tibetan].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IAC s. m. mamifer erbivor rumegător din Tibet, mai mic decât bivolul, cu păr lung, domesticit, animal de povară. (< fr. yack)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IAC s. (ZOOL.; Poephagus grunniens) bou grohăitor.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
iac s. m., pl. iaci
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
2) *ĭac m. (fr. yak, cuv. tibetan). Un fel de boŭ cu păru alb și foarte lung, cu coadă ca de cal și care trăĭește pin [!] Himalaya și alțĭ munțĭ aĭ Tibetuluĭ (poéphagus gránniens).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
1) ĭac m., pl. ĭecĭ. Stam. Boiștean.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
iac, iacuri s. n. (țig., fig.) chibrit, foc.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink