iabașá (iavașá), iabașále, s.f. (reg.) clește de lemn sau de fier cu care se apucă nasul cailor nărăvași când se potcovesc.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

iabașá (iabașále), s. f. – Instrument în formă de clește folosit la stăpînirea animalelor. – Var. iavașa. Tc. yevașa (Șeineanu, II, 218; Lokotsch 945). Var. se folosește și în Arg., cu sensul de „ochelari”.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ĭabașá și ĭavașá f. (turc. ĭavašá). Un fel de clește de apucat nasu cailor care nu staŭ liniștițĭ la potcovit (fr. morailles). Fig. A prinde pe cineva cu ĭabașaŭa de nas, a-ĭ pune cinghelu´n nas, a-l face să se miște cum vreĭ tu.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink