brotăcel s.m. 1 (zool.) Dim. al lui brotac. Brotăceii orăcăiau în depărtare (ISP.). 2 (ornit.) Pasăre mică, cu ciocul gros și roșiatic, cu penele galben-verzui, bătînd în negru, avînd bărbia și gușa de culoare gălbuie (Carduelis chloris); florinte. Vrăbiile limbute ciripesc și... brotăcelul cîntă vesel (ODOB.). • pl. -ei. /brotac + -el.

brotăcel s. m., pl. brotăcei, art. brotăceii

BROTĂCEL s. (ZOOL.; Hyla arborea) broatec, brotac, buratic, broască de iarbă, broască verde, (reg.) brotan, racaleț, racamete, racateț, răcănel.

BROTĂCEL s. v. florean, florinte.