HÝBRIS s. n. (Lit.) Mândrie nemăsurată a unui individ, supraapreciere a forțelor și libertății sale în confruntarea cu destinul (considerate ca surse ale tragicului în teatrul antic). [Pr.: hübris] – Cuv. gr.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HYBRIS s.n. (Lit.) Termen denumind excesul, violența, considerate în literatura greacă antică una din sursele generatoare (alături de destin) ale conflictului și prăbușirii eroului unei tragedii. [< gr. hybris].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HYBRIS Hü-/ s. n. mândrie nemăsurată, supraapreciere a forțelor și libertății individului în confruntare cu destinul, în tragedia antică grecească. (< gr. hybris)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

hýbris (gr.) [y pron. ü/i] (hy-bris) s. n.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink