HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trăi comod, în belșug și în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine. – Din huzur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A HUZURÍ ~ésc intranz. A trăi o viață fără de griji; a o duce în huzur; a se lăfăi. ◊ ~ de bine a nu mai putea de bine. /Din huzur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HUZURÍ vb. 1. a se lăfăi. 2. a se îmbuiba.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

huzurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huzurésc, imperf. 3 sg. huzureá; conj. prez. 3 sg. și pl. huzureáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

huzurésc v. intr. (d. huzur; ngr. huzuréyo, sîrb. uzuriti). Trăĭesc în huzur, n´am nevoĭe să muncesc: a huzuri de bine. V. hălăduĭesc, lenevesc și vegetez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink