HUZÚR s. n. Trai comod și lipsit de griji; p. ext. viață de trândăvie și de îmbuibare. – Din tc. hŭzur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HUZÚR n. 1) Trai îmbelșugat și lipsit de griji; lăfăială; răsfăț. 2) Viață inactivă, lipsită de activitate; lenevie; trândăvie. /<turc. huzur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HUZÚR s. 1. lăfăire. 2. îmbuibare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

huzúr (-ruri), s. n. – Bunăstare, trai comod, lipsă de griji. – Mr. huzure. Tc. huzur (Șeineanu, II, 217; Roesler 606; Lokotsch 877; Ronzevalle 81), cg. ngr. χουζούρι. – Der. huzuri, vb. (a trăi comod, în belșug și trîndăvie).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

huzúr s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

huzúr n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] huzur, liniște, repaus, fericire; ngr. huzúri, sîrb. uzur). Timp cînd n´aĭ nevoĭe să munceștĭ și eștĭ fericit. V. rahat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink