HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

hutupí, hutupésc, vb. IV (reg.) 1. a mânca cu lăcomie (și urât); a înfuleca, a huzdopa, a hălpăcăi. 2. a îmbrânci.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hutupí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hutupésc, imperf. 3 sg. hutupeá; conj. prez. 3 sg. și pl. hutupeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink