HUTUPÁLĂ s. m. (Reg.) Epitet dat unui om lacom; mâncău. – Din hutupi + suf. -(e)ală.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HUTUPÁLĂ s. v. mâncăcios, mâncău.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink