HUSÍT, -Ă, husiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține husitismului, privitor la husitism. 2. S. m. și f. Adept al husitismului. – Din fr. hussite.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HUSÍT ~ți m. Adept al husitismului. /<fr. hussite
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HUSÍT, -Ă adj. Privitor la husitism. // s.m. și f. Adept al husitismului. [< fr. hussite, cf. Jan Hus – reformator al bisericii cehe].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HUSÍT, -Ă adj., s. m. f. (adept) al husitismului. (< fr. hussite)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

husít adj. m., s. m., pl. husíți; f. sg. husítă, pl. husíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hușít, -ă, adj. (reg.) care-i cu gândurile aiurea; împrăștiat, tehui.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink