HUSÁR, husari, s. m. (Înv.) Ostaș din cavaleria maghiară. – Din magh. huszár.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HUSÁR ~i m. (în armata țaristă, în armatele unor state) Ostaș dintr-un corp de cavalerie. Regiment de ~i. /<ung. huszár
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

husár s. m., pl. husári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

husár m. (ung. huszár [d. vsl. husarĭ. V. hînsar], de unde și pol. housar, rus. gusár, germ. husár, fr. hussard și housard. Uniĭ cred greșit că ung. huszár ar veni d. ung. husz-ar, al doŭă-zecelea, nume rămas de la 1458, cînd Mateĭ Corvin ar fi luat cîte unu din doŭă-zecĭ ca să facă husarĭ. V. și husăș). Cavalerist ușor armat în unele oștĭ. V. dragon, ulan.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink