husắn (husắni), s. m. – 1. Alică. – 2. Om care poate fi înșelat. – 3. Țăran. Idiș. germ. chôssen „logodnic, iubit” (Vasiliu, GS, VI, 116; Graur, GS, VII, 334; Iordan, BF, IV, 179). Pentru evoluția semantică de la „logodnic” la „inocent” și „prost”, cf. fraier. Arg.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
husăn, husăni s. m. om naiv, victimă ideală a unui infractor.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
husăn de baltă expr. (intl.) persoană naivă / credulă provenită din mediul rural.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
husăn de gară expr. (intl.) victimă potențială a hoților.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink