2 intrări
12 definiții
- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (3)
- arhaisme și regionalisme (1)
Explicative DEX
huruitoare f. unealtă ce hurue și cu care își dau semnale paznicii de noapte.
huruitoáre f., pl. orĭ. Cîrîitoare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HURUITOR, -OARE, huruitori, -oare, adj. (Rar) Care huruie. [Pr.: -ru-i-] – Hurui + suf. -tor.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HURUITOR, -OARE, huruitori, -oare, adj. (Rar) Care huruie. [Pr.: -ru-i-] – Hurui + suf. -tor.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
huruitor, ~oare [At: CĂLINESCU, E. O. I, 122 / P: ~ru-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: hurui1 + -tor] (Rar) 1 a Care produce zgomotul mersului unei căruțe. 2 a Care produce zgomotul rostogolirii unui butoi. 3 a Care produce zgomotul căderii mai multor obiecte tari unul peste altul. 4 sf Jucărie care se învârtește cu zgomot.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
uruitoare1 sf vz huruitoare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
uruitor, ~oare a vz huruitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HURUITOR, -OARE, huruitori, -oare, adj. (Rar) Care huruie. – Pronunțat: -ru-i-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HURUITOR ~oare (~ori, ~oare) Care huruie. /a hurui + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
huruitor (desp. -ru-i-) adj. m., pl. huruitori; f. sg. și pl. huruitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
huruitor (-ru-i-) adj. m., pl. huruitori; f. sg. și pl. huruitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
huruitor adj. m. (sil. -ru-i-), pl. huruitori; f. sg. și pl. huruitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
huruitoare, huruitori, s.f. (reg.) s.f. instrument care huruie, folosit de paznicii de noapte pentru a-și da semnale.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F116) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
- silabație: hu-ru-i-tor
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
huruitor, huruitoareadjectiv
- 1. Care huruie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Hurui + -tor. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.