HURDUCĂÍ, hurdúcăi, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. și refl. A (se) clătina, a (se) scutura (tare); a (se) zdruncina, a (se) zgudui. 2. Intranz. A face zgomot, a hodorogi. – Formație onomatopeică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HURDUCĂÍ vb. v. zgâlțâi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hurducăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. hurdúcăie, imperf. 3 sg. hurducăiá
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink