9 definiții pentru hunie

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hunie sf [At: DDRF / V: un~ / Pl: ~ii / E: bg хуиня] (Reg) 1 Pâlnie. 2 (Fig) Vale în formă de pâlnie. 3 (Îf un~) Băț cu o verigă la mijloc, pentru transportul unui butoiaș plin de către doi oameni.

hunie f. 1. pâlnie; 2. unealtă de dogar numită și leică. [Turc. HUNI].

huníe f. (turc. huni, bg. huniĭa, d. ngr. honi, huni, pîlnie). Sud. Pîlnie mare (o găleată cu cĭucĭur în fund) de turnat vinu’n butoaĭe.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hunie (-ii) s. f. – Pîlnie. – Mr. hunie. Bg., sb. hunija, din ngr. χουνί < gr. χῶνος (DAR; Conev 39), cf. tc. huni.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hunie s.f. (reg.) 1. vas de lemn cu țâța în fund, ca o pâlnie mare, în care se toarnă mustul pentru a se scurge în butoi. 2. unealtă de dogar; leică. 3. loc priporos, accidentat, râpos.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HÚNIE s. f. Organism torențial alcătuit doar din bazin de recepție și con de dejecție (îi lipsește canalul de scurgere), format pe maluri abrupte loessoide.

Intrare: hunie
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hunie
  • hunia
plural
  • hunii
  • huniile
genitiv-dativ singular
  • hunii
  • huniei
plural
  • hunii
  • huniilor
vocativ singular
plural