HÚLPAV, -Ă, hulpavi, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Foarte lacom la mâncare; mâncăcios. [Var.: hâlpav, -ă, hâlpov, -ă adj.] – Cf. bg. hlapam, scr. hlapiti.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HÚLPAV ~ă (~i, ~e) Care mănâncă și bea peste măsură; lacom la mâncare; mâncăcios. /cf. bulg. hlapam, sb. hlapiti
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HÚLPAV adj. v. avid, lacom, mâncăcios, nesătul, nesățios, pofticios.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

húlpav adj. m., pl. húlpavi; f. sg. húlpavă, pl. húlpave
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

húlpav, V. hîlpav.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

hî́lpav, húlpav, hlúpav, glúpav, lúpav și hî́ltav, -ă adj. (rudă cu sîrb. lapav, mlăștinos, nsl. hlápati, a înghiți lacom, ceh. chltavý, lacom, rus. hlebáti, a sorbi, bg. glúpav, timp, ș. a. V. gît, gălătuc, lapoviță. Bern. 1, 387). Nord și est. Foarte lacom. Adv. Cu mare lăcomie. – Și hîlpov (ca gîrbov îld. gîrbav). La Moxa hlap, în Gorj haláp.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink