HUDULÉȚ, hudulețe, s. n. V. huludeț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HUDULÉȚ s. (TEHN.) (Transilv. și Ban.) sfârcel. (~ la războiul de țesut.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

huduléț (huludéț), s.n. (reg.) 1. bețișorul ce ține țeava în suveică. 2. cuiul din urechile proțapului la car.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

huduléț, V. huludeț.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

huludéț și huduléț n., pl. e (rus. holodéc, cotor, sparanghel; vsl. hlondŭ, vargă. V. hluj). Mold. Fălcăleț. Arbiŭ, pistonu cu care băĭețiĭ împing cîlțu în pușca de soc. Prah. Bățu din mijlocu suveĭciĭ la războĭ. – Și hurdulete m., pl. țĭ (Rn.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink