HUȚĂNÉSC, -EÁSCĂ, huțănești, adj. Al huțulului (1), de huțul; huțan (1). – Huțan + suf. -esc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HUȚĂNÉSC adj. huțan. (Cal ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

huțănésc, huțăneáscă, huțănéști, adj. și s.f. art. (reg.) 1. (adj.) care se referă la huțani (huțuli), al huțanului (huțulului), de huțan (huțul). 2. (s.f. art.) horă specifică huțanilor (huțulilor).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

huțănésc adj. m., f. huțăneáscă; pl. m. și f. huțănéști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

huțănésc, -eáscă adj. De Huțan, de la Huțanĭ (niște Românĭ slavizațĭ în Galiția și munțiĭ Bucovineĭ).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink