HRIB, hribi, s. m. Ciupercă comestibilă, cu pălăria de culoare brună-gălbuie și cu piciorul alb, gros; mânătarcă (Boletus edulis). – Din ucr. hryb.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HRIB ~i m. pop. Ciupercă de pădure comestibilă, cu piciorul alb, gros și cu pălăria brună-gălbuie; mânătarcă. ◊ ~-țigănesc ciupercă otrăvitoare, asemănătoare cu hribul. /<ucr. hryb
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HRIB s. (BOT.; Boletus edulis) mânătarcă, (reg.) burete, copită, mitarcă, pitarca, pitoancă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hrib (hríbi), s. m. – (Mold.) Ciupercă comestibilă (Boletus edulis). – Var. hribă. Sl. chribŭ „spinare” (Miklosich, Slaw. Elem., 18; Cihac, II, 143; DAR), cf. rut. hryb „ciupercă”, pol. grzyb, slov. hrib, mag. hirip; cf. și gîrbă. Var. se folosește și în Mold. și Trans., cu sensul de „cartof”.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hrib s. m., pl. hribi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hrib m. (rut. hrib, rus. grib, pol. grzyb; ung. hirip). Minătarcă, un fel de cĭupercă comestibilă care crește pin [!] pădurĭ (bolétus edúlis și bulbósus). – Pe alocurĭ și hiríb. V. burete, gălbior, gheabă, rîșcov, zbîrcĭog.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink