HREPCUÍ, hrepcuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cosi cu hreapca. – Hreapcă + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A HREPCUÍ ~iésc tranz. pop. A cosi cu hreapca. /hreapcă + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hrepcuí, hrepcuiésc, vb. IV (reg.) 1. a cosi cu hreapca (v.). 1. (refl.) a se strica, a se hodorogi.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hrepcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrepcuiésc, imperf. 3 sg. hrepcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hrepcuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hrepcuĭésc v. tr. (d. hreapcă). Est. Cosesc cu o coasă cu hrepcă. – Și hripcuĭesc (N. Rev. Rom. 18, 10, 09; 372, 1).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink