HREÁMĂT, hreamăte, s. n. (Reg.) V. freamăt.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

hreámăt, V. freamăt.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

freámăt n., pl. fremete, ca gemete (lat. frémitus, it. sp. pg. frémito, vfr. friente). Foșnet, zgomotu frunzelor bătute de vînt: freamătu plopilor. – Vechĭ (Nec. Let. 2, 261) hreámăt, la Dos. ghreámăt, la Stam. 336 vreámăt, în sud reámăt și rámăt, hărmălaĭe, tumult.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink