hotărât², ~ă [At: MARCOVICI, D. 17/17 / Pl: ~âți, ~e / E: hotărî] 1 a (Înv) Delimitat. 2 a (Înv) Mărginit². 3 a (Înv) Învecinat². 4-5 av, a (În mod) decis². 6 a (Înv) Poruncit². 7 a (D. un termen, o dată) Fixat². 8 a Stabilit. 9 a (D. condiții, într-un act) Stipulat². 10 a (D. factori necunoscuți) Determinat². 11 a Definit². 12 a (Grm; îs) Articol ~ Articol a cărui funcție principală este să arate că obiectul denumit de substantivul pe care îl însoțește este cunoscut de vorbitor sau individualizat Si: articol definit. 13 a (D. persoane) Menit pentru ceva Si: destinat. 14 a (Înv) Care s-a sfârșit într-un anumit fel. 15 a (D. oameni) Care este ferm în hotărârea luată Si: decis. 16-17 av, a (În mod) sigur 18-19 av, a (În mod) precis. 20 (Îlav; rar) De ~ De bună seamă Si: neapărat, negreșit.

hotărât¹ sn [At: (a. 1768) URICARIUL X, 198 / Pl: ~uri / E: hotărî] (Înv) 1-10 Hotărâre (1-10). 11 Definire. 12-14 Hotărâre (12-14).

hotărî [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 220/10 / V: ~ri (Pzi: ~resc) / Pzi: ~răsc / E: hotar (cf mg határozni)] 1 vt (Înv) A stabili hotarul sau granița unei regiuni sau unei țări Si: a delimita, (înv) a hotărnici. 2 vr (Înv) A se mărgini cu ... 3 vr (D. stăpânitorii unor regiuni) A avea împărăția lângă a lui... 4-5 vtr A (se) decide (între mai multe posibilități). 6-7 vtr (A lua sau) a face să ia o hotărâre. 8 vt (Rar; cu complement în dativ) A porunci cuiva să facă ceva Si: a ordona. 9 vt A fixa o dată, un termen etc. 10 vt A stabili un plan de acțiune. 11 vt A stipula niște condiții într-un act. 12 vt A determina niște factori necunoscuți. 13 vt A defini. 14 vtr (Grm; înv) A (se) determina prin articole. 15 vt A meni pe cineva pentru ceva Si: a destina. 16 vr (Înv) A se sfârși într-un anumit fel.

otări^[1] v vz hotărî

HOTĂRÎ, hotărăsc, vb. IV. I. Tranz. 1. A lua o hotărîre; a decide. Am hotărît să lucrez mai cu spor, mai frumos. VINTILĂ, O. 34. A doua zi după această solemnitate, hotărîi să merg să vizitez mînăstirile Moldovei. BOLINTINEANU, O. 281. ◊ Refl. Deodată se hotărî, deschise ușa și intră. DUMITRIU, N. 17. S-a hotărît a se duce în toată lumea. CREANGĂ, P. 89. În fața unei asemenea stări de lucruri, comitetul Frăției s-a hotărît la o mișcare revoluționară. GHICA, S. A. 155. ◊ Refl. impers. În urma unui asemenea discurs s-a hotărît ca să se adune cu toții la subprefect. DELAVRANCEA, H. T. 215. ♦ A face pe cineva să ia o hotărîre; a determina; a convinge. Încurajarea și asigurarea lui Ion îl hotărăște să intre și el înăuntru. SP. POPESCU, M. G. 68. ♦ (Construit cu dativul) A lua o hotărîre cu privire la cineva, a porunci cuiva să facă ceva. O să mă duc la Ghiță, se supără Stoica Cerneț, și o să-i hotărăsc să nu se arate dușman satului, c-o să-i meargă rău. SADOVEANU, M. C. 192. Nu demult, o dat Pavăl pe-acasă și-o hotărît fetei așa. MIRONESCU, S. A. 95. Manda împotrivindu-se, tatăl său se aprinse de mînie și-i hotărî ca a doua zi să fie gata de a se cununa cu tînărul polon. NEGRUZZI, S. I 107. 2. A stabili, a fixa. Astfel vorbeau coloniștii cînd umblau cu sania spre Brăila în ziua de duminică pe care au fost hotărît-o. SADOVEANU, P. M. 180. Prin trecutele mele scrisori eu te-am rugat ca să-mi hotărăști o sumă de bani pe fieștecare lună. KOGĂLNICEANU, S. 134. ♦ (Învechit) A considera, a socoti cu fermitate că un lucru este într-un anumit fel. (Atestat în forma hotărește) Văzîndu-i cinevași cum sînt de bine și curat îmbrăcați la vremea muncii, iarăși îi hotărește că sînt fericiți. GOLESCU, Î. 83. 3. (Cu privire la oameni) A destina, a meni. Or să mă hotărască la moarte. ALECSANDRI, T. 609. Acum numai Ruxanda rămăsese din familia lui Petru Rareș, și pre dînsa boierii ucigași o hotărîseră a fi soție unui oarecărui numit Jolde. NEGRUZZI, S. I 144. Brîncoveanul Constantin... De averi ce tot strîngea Sultanul se îngrijea Și de moarte-l hotăra. ALECSANDRI, P. P. 210. II. (Învechit) 1. Tranz. A pune hotar (unei proprietăți, unei regiuni, unei țări); a delimita, a hotărnici. Eu pe Vidra mi-am lăsat Într-un codru depărtat Hotărînd moșiele. ALECSANDRI, P. P. 101. 2. Refl. A se mărgini cu..., a se învecina cu..., a fi vecin cu... (Atestat în forma hotăraște) Județul Putna se hotăraște spre apus și cu Transilvania. I. IONESCU, P. 12. – Prez. ind. și: hotăresc (EMINESCU, N. 62, ALECSANDRI, T. 319), pers. 3 sg. și: hotăraște.

HOTĂRÎT, -Ă, hotărîți, -te, adj. 1. Care a luat o hotărîre; decis. Nu era hotărîtă să vîndă și nici n-ar fi vîndut, dacă rămînea cu Grigore. REBREANU, R. I 259. ♦ Care știe ce vrea; ferm, neșovăitor. Frusinica urcă scările spitalului hotărîtă, cu florile strînse la piept, cu coșulețul pe braț. MIHALE, O. 452. Ochiul ți-este mai deschis și mai hotărîtă căutătura. ARGHEZI, P. T. 9. Da, sînt hotărîtă și trebuie să biruiesc. CARAGIALE, O. I 131. ◊ (Adverbial) Lică Mătase sta la masă cu un registru deschis, cu o mînă oprită hotărît pe una din coloanele pline de cifre. MIHALE, O. 524. Vorbește hotărît și calm, de parcă ar fi la celălalt capăt al telefonului. CAMIL PETRESCU, U. N. 215. Așa-i cum spune dumnealui! întrerupse Luca, mai hotărît. REBREANU, R. I 132. 2. Stabilit, fixat; stipulat. S-au întîlnit la ora hotărîtă. 3. Destinat, menit. S-au dus la locul hotărît spre (= pentru) locuința sa și s-au apucat de lucru. DRĂGHICI, R. 53. 4. Indiscutabil, neîndoios. E un succes hotărît. ◊ Expr. Hotărît lucru = în mod categoric, sigur. ♦ (Adverbial) În mod sigur, precis. Traico nu știe hotărît că viu. GALACTION, O. I 197. De data asta, hotărît, nu vei avea colaborarea mea. AGÎRBICEANU, S. P. 238. 5. (Gram.; în expr.) Articol hotărît = articol (în limba romînă pus la sfîrșitul cuvîntului și contopit cu acesta) care se întrebuințează pentru a arăta că un substantiv, un adjectiv (sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv) indică un obiect individualizat sau cunoscut de ascultător; articol definit.

A HOTĂRÎ ~ăsc tranz. 1) (soluții) A stabili cu fermitate; a decide. 2) A stabili printr-o înțelegere prealabilă; a fixa prin deliberare; a decide. /Din hotar

A SE HOTĂRÎ mă ~ăsc intranz. A lua o decizie (manifestând interes personal). /Din hotar

hotărî v. a pune hotar: 1. a fixa, a preciza: 2. a decide; 3. a rosti sentința.

hotărît a. 1. determinat; 2. decis, rezolut.

hotărăsc, a -î v. tr. (d. hotar). Limitez, pun hotar. Fig. Decid, pronunț o sentență. Precizez, determin, fixez: hotărăsc ziŭa de întîlnire. V. refl. Mă mărginesc: moșia se hotărăște cu pădurea. Fig. Mă decid: mă hotărăsc să plec.

hotărît, -ă adj. Determinat, precis: zi hotărîtă. Decis, rezolut, fără frică: om hotărît. Adv. Cu hotărîre, categoric: a declara hotărît că nu vreĭ.

hotărât adj. m., pl. hotărâți; f. sg. hotărâtă, pl. hotărâte

hotărî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hotărăsc, 3 sg. hotărăște, imperf. 1 hotăram; conj. prez. 1 sg. să hotărăsc, 3 să hotărască

hotărî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hotărăsc, 2 sg. hotărăști, 3 sg. hotărăște, imperf. 3 sg. hotăra, perf. s. 3 sg. hotărî, 3 pl. hotărâră, m.m.c.p. 3 sg. hotărâse; conj. prez. 3 să hotărască; ger. hotărând; part. hotărât

hotărî vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hotărăsc, 2 sg. hotărăști, 3 sg. hotărăște, imperf. 3 sg. hotăra; conj. prez. 3 sg. și pl. hotărască

hotărî (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hotărăsc, imperf. hotăra, conj. hotărască)

hotărăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -ram 1 imp., -rând ger., -rît prt., -rîre inf. s., -rîtor adj. v.

HOTĂRÂT adj., adv. 1. adj. v. anumit. 2. adj. v. cert. 3. adj. decis, dârz, ferm, inflexibil, intransigent, neabătut, neclintit, nestrămutat, neșovăitor, statornic, (înv.) nepregetător, inflexibil. (Un caracter ~.) 4. adj. v. categoric. 5. adv. v. categoric. 6. adj. v. ferm. 7. adj. v. răspicat. 8. adj. (GRAM.) definit, enclitic. (Articol ~.)

Hotărât ≠ ezitant, nedecis, nehotărât, șovăielnic, indecis, neferm, nesigur, șovăitor

HOTĂRÎ vb. 1. v. ordona. 2. v. institui. 3. v. stabili. 4. v. convinge. 5. v. alege. 6. v. decide. 7. v. hărăzi. 8. v. orândui.

HOTĂRÎ vb. v. circumscrie, condamna, delimita, demarca, hotărnici, învecina, limita, marca, mărgini, osândi, pedepsi.

hotărî vb. v. CIRCUMSCRIE. CONDAMNA. DELIMITA. DEMARCA. HOTĂRNICI. ÎNVECINA. LIMITA. MARCA. MĂRGINI. OSÎNDI. PEDEPSI.

HOTĂRÎ vb. 1. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a ordona, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (înv. și pop.) a orîndui, a rîndui, (pop.) a soroci, (prin Ban. și Transilv.) a priti, (înv.) a învăța, a judeca, a poveli. (A ~ să se facă astfel...) 2. a fixa, a institui, a întocmi, a orîndui, a rîndui, a stabili, a statornici, (înv.) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 3. a determina, a fixa, a preciza, a stabili, a statornici, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (Au ~ un nou termen pentru...) 4. a convinge, a decide, a determina, a face, a îndupleca, (înv.) a îndemna, a pleca. (L-a ~ să vină.) 5. a (se) alege, a (se) decide, a (se) fixa, a (se) stabili, (pop.) a (se) îndemna, (înv.) a (se) rezolva, (fig., în Mold. și Transilv.) a (se) cumpăni. (Ei, ai ~ ce să cumperi?) 6. a decide, a determina, a stabili, (fig.) a pecetlui. (Soarta meciului a fost ~ în ultimele secunde.) 7. a da, a destina, a hărăzi, a meni, a orîndui, a predestina, a rîndui, a sorti, a ursi, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (înv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Ce ne-a ~ soarta?) 8. a lăsa, a orîndui, a rîndui, a statornici. (Așa a ~ Dumnezeu.)

HOTĂRÎT adj., adv. 1. adj. anumit, cunoscut, determinat, fixat, precizat, rînduit, specificat, stabilit, statornicit. (La o dată ~.) 2. adj. cert, ferm, fixat. (Un termen ~.) 3. adj. decis, dîrz, ferm, inflexibil, intransigent, neabătut, neclintit, nestrămutat, neșovăitor, statornic, (înv.) nepregetător. (Un caracter ~.) 4. adj. categoric, decis, expres, ferm, formal, neezitant, neoscilant, net, tranșant, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.) 5. adv. categoric, decis, ferm, net, tranșant, (reg.) regulat, (fam.) ritos. (L-a refuzat ~.) 6. adj. ferm, neabătut, neșovăielnic, neșovăitor, sigur. (Cu pași ~.) 7. adj. categoric, convins, decis, ferm, răspicat. (Cu glas ~.) 8. adj. (GRAM.) definit, enclitic. (Articol ~.)

DELIBERANDUM EST SAEPE, STATUENDUM EST SEMEL (lat.) trebuie să cugeți de multe ori, dar să hotărăști o singură dată – Publilius Syrus, „Sententiae”, 132.

Iustum et tenacem propositi virum... (lat. „Bărbatul – sau omul – drept și hotărît în țelurile sale”) – E începutul Odei III (3-1) de care am mai vorbit – a lui Horațiu (vezi: impavidum ferient ruinae). Dar îl pomenim și aici, fiindcă cel mai adesea îl vom găsi citat numai sub forma aceasta, sau încă și mai frecvent sub forma prescurtată: iustum et tenacem… Și mai avem un motiv: ca să amintim un exemplu istoric. Patriotul olandez din secolul al XVII-lea, Cornelius de Witt, cînd țara sa a fost invadată de trupele franceze ale lui Ludovic al XIV-lea, susținător al casei de Orania, s-a văzut supus la cele mai neomenoase torturi pentru convingerile sale republicane. Suportîndu-le stoic, el recita cu glas tare, în fața călăilor, acest iustum et tenacem propositi al lui Horațiu, care a fost și mai tîrziu reluat, parafrazat, cîntat și citat de nenumărați prozatori și poeți din diverse țări europene. E un omagiu ce se adresează persoanelor neclintite în hotărîrile lor, oamenilor ce întrunesc însușirile de care vorbea marele poet latin. LIT.