HORPĂÍ, horpăiesc (hórpăi), vb. IV. Tranz. (Reg.) A sorbi cu zgomot mâncarea, mai ales lichidele. – Horp + suf. -ăi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A HORPĂÍ ~iésc tranz. pop. (mâncarea, mai ales cea lichidă) A sorbi repede și cu zgomot. [Și horpăi] /horp + suf. ~ăi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

horpăí vb., ind. prez. 1 sg. hórpăi/horpăiésc, imperf. 3 sg. horpăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hórpăie/horpăiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hórpăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (ung. hörpölni, szörpölni, rudă pin [!] sunet cu rom. a sorbi). Est. Sorb cu mare zgomot (ca ghĭorlaniĭ). – Și leórpăĭ. V. clefăĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink