horjoc sn [At: VICIU, GL. / V: ~og / Pl: ? / E: cf horji] (Reg) 1 Mătură de pănușe cu care se curăță hornul Cf șterț. 2 Coadă de cociorvă¹ (1). 3 Pieptar rău care zgârie Cf horjotină.

horjog sn vz horjoc

horjoc, horjoace, s.f. (reg.) 1. mătură din foi de porumb cu care se curăță hornul; șterț. 2. coada cociorvei (uneltei cu care se scoate jăraticul din cuptor).