HORITÓR, -OÁRE, horitori, -oare, s. m. și f. Persoană care horește (1). – Hori + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

horitór s. m., pl. horitóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

horitoáre s. f., g.-d. art. horitoárei; pl. horitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink