dexonline

2 intrări

7 definiții

Explicative DEX

horști¹ smp [At: PANȚU, PL.² / E: nct] (Bot; reg) 1 Plantă erbacee cu frunze păroase și cu flori brune sau verzi (Luzula pilosa). 2 Mălaiul-cucului (Luzula maxima).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

horști² v vz horșchi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

horșchi vi [At: BUL. FIL. IV, 103 / V: ~ști / Pzi: ~chesc / E: cf hușchi] (Arg) A fura.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Etimologice

horști s. m. pl. – Plantă, Luzula maxima. Origine necunoscută.

Argou

horșchi, horșchesc v. t. (intl., înv.) a fura.

Sinonime

HORȘTI s. v. mălaiul-cucului.

horști s. v. MĂLAIUL-CUCULUI.

Intrare: horști

horști (s.m.p.) substantiv masculin

substantiv masculin (M97)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	—	—
nominativ-acuzativ	plural	horști	horștii
genitiv-dativ	singular	—	—
genitiv-dativ	plural	horști	horștilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: horșchi

horșchi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT404) Surse flexiune: MDA2		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) horșchi	horșchire	horșchit horșchitu‑	horșchind horșchindu‑	singular	plural
		(a) horșchi	horșchire	horșchit horșchitu‑	horșchind horșchindu‑	horșchește	horșchiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	horșchesc	(să) horșchesc	horșcheam	horșchii	horșchisem
	a II-a (tu)	horșchești	(să) horșchești	horșcheai	horșchiși	horșchiseși
	a III-a (el, ea)	horșchește	(să) horșchească	horșchea	horșchi	horșchise
plural	I (noi)	horșchim	(să) horșchim	horșcheam	horșchirăm	horșchiserăm horșchisem
	a II-a (voi)	horșchiți	(să) horșchiți	horșcheați	horșchirăți	horșchiserăți horșchiseți
	a III-a (ei, ele)	horșchesc	(să) horșchească	horșcheau	horșchiră	horșchiseră

horști (vb.) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) horști	horștire	horștit horștitu‑	horștind horștindu‑	singular	plural
		(a) horști	horștire	horștit horștitu‑	horștind horștindu‑	horștește	horștiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	horștesc	(să) horștesc	horșteam	horștii	horștisem
	a II-a (tu)	horștești	(să) horștești	horșteai	horștiși	horștiseși
	a III-a (el, ea)	horștește	(să) horștească	horștea	horști	horștise
plural	I (noi)	horștim	(să) horștim	horșteam	horștirăm	horștiserăm horștisem
	a II-a (voi)	horștiți	(să) horștiți	horșteați	horștirăți	horștiserăți horștiseți
	a III-a (ei, ele)	horștesc	(să) horștească	horșteau	horștiră	horștiseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)