HONUÍRE, honuiri, s. f. Acțiunea de a honui și rezultatul ei; honuit. – V. honui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

honuíre s. f., g.-d. art. honuírii; pl. honuíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HONUÍ, honuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi suprafața interioară cilindrică a unei piese cu ajutorul unei mașini speciale. ◊ Mașină de honuit = mașină-unealtă dotată cu 3-12 bare abrazive, care, printr-o mișcare de rotație și una rectilinie, netezește suprafața interioară cilindrică a unor piese metalice. – Hon + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A HONUÍ ~iésc tranz. (suprafață interioară a unei piese). A șlefui cu ajutorul unei mașini speciale. /hon + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

honuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. honuiésc, imperf. 3 sg. honuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. honuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink