opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HONUIRE, honuiri, s. f. Acțiunea de a honui și rezultatul ei; honuit. – V. honui.

HONUIRE, honuiri, s. f. Acțiunea de a honui și rezultatul ei; honuit. – V. honui.

honuire sf [At: LTR2 / Pl: ~ri / E: honui] (Teh) Netezire a suprafeței interioare a unei piese metalice cilindrice.

HONUI, honuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi suprafața interioară cilindrică a unei piese cu ajutorul unei mașini speciale. ◊ Mașină de honuit = mașină-unealtă dotată cu 3-12 bare abrazive, care, printr-o mișcare de rotație și una rectilinie, netezește suprafața interioară cilindrică a unor piese metalice. – Hon + suf. -ui.

HONUI, honuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi suprafața interioară cilindrică a unei piese cu ajutorul unei mașini speciale. ◊ Mașină de honuit = mașină-unealtă dotată cu 3-12 bare abrazive, care, printr-o mișcare de rotație și una rectilinie, netezește suprafața interioară cilindrică a unor piese metalice. – Hon + suf. -ui.

honui vt [At: DEX / Pzi: ~esc / E: hon + -ui] (Teh) A netezi suprafața interioară cilindrică a unei piese metalice cu ajutorul unei mașini speciale.

A HONUI ~iesc tranz. (suprafață interioară a unei piese). A șlefui cu ajutorul unei mașini speciale. /hon + suf. ~ui

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

honuire s. f., g.-d. art. honuirii; pl. honuiri

honuire s. f., g.-d. art. honuirii; pl. honuiri

honuire s. f., g.-d. art. honuirii; pl. honuiri

honui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. honuiesc, 3 sg. honuiește, imperf. 1 honuiam; conj. prez. 1 sg. să honuiesc, 3 să honuiască

honui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. honuiesc, imperf. 3 sg. honuia; conj. prez. 3 să honuiască

honui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. honuiesc, imperf. 3 sg. honuia; conj. prez. 3 sg. și pl. honuiască

Intrare: honuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • honuire
  • honuirea
plural
  • honuiri
  • honuirile
genitiv-dativ singular
  • honuiri
  • honuirii
plural
  • honuiri
  • honuirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: honui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • honui
  • honuire
  • honuit
  • honuitu‑
  • honuind
  • honuindu‑
 singular plural
  • honuiește
  • honuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • honuiesc
 (să)
  • honuiesc
  • honuiam
  • honuii
  • honuisem
a II-a (tu)
  • honuiești
 (să)
  • honuiești
  • honuiai
  • honuiși
  • honuiseși
a III-a (el, ea)
  • honuiește
 (să)
  • honuiască
  • honuia
  • honui
  • honuise
plural I (noi)
  • honuim
 (să)
  • honuim
  • honuiam
  • honuirăm
  • honuiserăm
  • honuisem
a II-a (voi)
  • honuiți
 (să)
  • honuiți
  • honuiați
  • honuirăți
  • honuiserăți
  • honuiseți
a III-a (ei, ele)
  • honuiesc
 (să)
  • honuiască
  • honuiau
  • honuiră
  • honuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

honuire, honuirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a honui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98
    sinonime: honuit
etimologie:
  • vezi honui DEX '98 DEX '09

honui, honuiescverb

  • 1. A netezi suprafața interioară cilindrică a unei piese cu ajutorul unei mașini speciale. DEX '98 DEX '09
    • 1.1. Mașină de honuit = mașină-unealtă dotată cu 3-12 bare abrazive, care, printr-o mișcare de rotație și una rectilinie, netezește suprafața interioară cilindrică a unor piese metalice. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Hon + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.