HONIPSÍ, honipsesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A mistui. ◊ Expr. A nu putea honipsi pe cineva = a nu simpatiza, a nu putea suferi pe cineva. – Din ngr. hónevsa, -psa (aor. lui honévo).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HONIPSÍ vb. v. digera, mistui, suferi, suporta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

honipsí (honipsésc, honipsít), vb. – A suporta, a îngădui. Ngr. χωνεύω, aorist ἐχώνευσα (Scriban, Arhiva, 1913; DAR; Gáldi 195). Sec. XIX, înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

honipsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. honipsésc, imperf. 3 sg. honipseá; conj. prez. 3 sg. și pl. honipseáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

honipsésc v. tr. (ngr. honévo, aor. ehónevsa, -psa, mistuĭ. Cp. cu siguripsesc). Vechĭ. Sufer [!] la vedere, tolerez, mistuĭ: să nu-l maĭ văd în ochiĭ meĭ, că nu-l pot honipsi (Car. VR. 1909, 11, 228). – Mrom. hu-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink