HOMEOMORFÍSM s. n. 1. (Mat.) Funcție care aplică unul pe altul două spații. 2. (Fiz.) Fenomen referitor la analogiile formelor cristaline ale unor compuși. [Pr.: -me-o-. – Var.: omeomorfísm s. n.] – Din fr. homéomorphisme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HOMEOMORFÍSM s.n. 1. (Mat.) Funcție care aplică unul pe altul două spații. 2. Fenomen referitor la analogiile formelor cristaline ale unor compuși. [Var. omeomorfism s.n. / < fr. homéomorphisme].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HOMEOMORFÍSM s. n. 1. (med.) funcție care aplică unul pe altul două spații. 2. fenomen referitor la analogiile cristaline ale unor corpuri. (< fr. homéomorphisme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

homeomorfísm s. n. (sil. -me-o-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var.: omeomorfísm - LauraGellner

OMEOMORFÍSM s. n. V. homeomorfism.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

OMEOMORFÍSM s.n. v. homeomorfism.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

omeomorfísm s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. homeomorfísm - LauraGellner