6 definiții pentru «holoturie»   declinări

HOLOTÚRIE, holoturii, s. f. Echinoderm cu corpul moale și alungit; castravete-de-mare. – Din fr. holothurie, lat. holothuria.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HOLOTURÍE ~i f. Animal marin nevertebrat cu corpul moale și alungit; castravete-de-mare. /<lat. holothuria, fr. holothurie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HOLOTÚRIE s.f. Animal din încrengătura echinodermelor, cu corpul alungit ca un castravete, care trăiește pe fundul mărilor. [Gen. -iei. / < fr. holothurie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HOLOTÚRIE s. f. animal echinoderm cu corpul moale și alungit, pe fundul mărilor; castravete-de-mare. (< fr. holothurie, lat. holothuria)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HOLOTÚRIE s. (ZOOL.) holoturidă, castravete-de-mare. (~ este un echinoderm.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

holotúrie s. f. (sil. -ri-e), art. holotúria (sil. -ri-a), g.-d. art. holotúriei; pl. holotúrii, art. holotúriile (sil. -ri-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink