CUIȘORIȚĂ, cuișorițe, s. f. Plantă erbacee cu flori alburii sau roșcate și cu fructe capsule (Holosteum umbellatum). [Acc. și: cuișoriță. – Pr.: cu-i-] – Cuișor + suf. -iță.

cuișoriță/cuișoriță s. f., g.-d. art. cuișoriței/cuișoriței; pl. cuișorițe/cuișorițe

CUIȘORIȚĂ s. (BOT.; Holosteum umbellatum) (reg.) cuișoare (pl.), ridichioară, rocoțel.

CUIȘORIȚĂ s. v. răcovină.