HOLOCRÍN, -Ă adj. (Despre secreții exocrine) Care, împreună cu celula secretorie, formează elementele componente ale secreției glandulare. [< fr. holocrine, cf. gr. holos – întreg, krinein – a secreta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HOLOCRÍN, -Ă adj. (despre glande) al cărei produs de excreție este eliminat prin dezintegrarea întregii celule glandulare. (< fr. holocrine)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

holocrín adj. m. (sil. -crin), pl. holocríni; f. sg. holocrínă, pl. holocríne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink