HOLÍSM s. n. (Filoz.) Concepție care interpretează teza ireductibilității întregului la suma părților sale, socotind drept „factor integrator” al lumii un principiu imaterial și incognoscibil. – Din fr. holisme.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de gall | Greșeală de tipar | Permalink

HOLÍSM s. n. concepție metafizică idealistă care susține principiul întregului asupra părților și al ireductibilității lui la suma elementelor componente. (< fr. holisme)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

HOLÍSM s.n. Concepție metafizică idealistă de la începutul sec. XX, care interpretează mistic teza ireductibilității întregului la suma părților sale, socotind drept „factor integrator” al lumii un principiu imaterial și incognoscibil. [< fr. holisme, cf. gr. holos – întreg].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

holísm s. n.
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink