HOLÉRCĂ, holerci, s. f. (Reg.) 1. Rachiu de proastă calitate. 2. Pahar care conține o anumită cantitate de holercă (1). [Var.: horílcă, horíncă s. f.] – Din ucr. horilka (după holeră).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HOLÉRCĂ s. basamac, (reg.) trăscău. (Un clondir de ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HOLÉRCĂ s. v. poșircă, rachiu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

holércă (holérci), s. f. – Țuică, rachiu. – Var. halercă, horilcă, holircă. Rus. chorilka, pol. horylka (Tiktin; DAR).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

holércă/horílcă s. f., g.-d. art. holércii/horílcii; pl. holérci/horílci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

holércă f., pl. ĭ (maĭ rar horelcă, în Bucov. horilcă [Șez. 36, 1] și holircă, d. rus. horilka, gorĭelka, rut. gorivka, d. vsl. gorĭeti, a arde. Cp. cu bg. zavivka, rom. zavelcă și cu balercă, palincă. V. bulearcă, do-goresc). Mold. Trans. Rachiŭ prost, poșircă. – În Trans. și horincă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink