HOJMALẮU, hojmalắi, s. m. (Reg.) Om voinic, înalt (și prost). [Var.: hojmălău s. m.] – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

hojmalău s. m., art. hojmalăul; pl. hojmalăi, art. hojmalăii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hojmalắŭ m. (d. hojma, adică „mereŭ, lung mereŭ, lungan”, cu suf. -lăŭ). Est. Iron. Lungan, găligan, zaplan,măgădăŭ, vlăjgan, tînăr înalt și zdravăn. – În Trans. hajmandăŭ. V. huțupan.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink